Diacronia construcției cu complement intern în română și maghiară

Bazîndu-se pe observația în general validă în majoritatea limbilor potrivit căreia construcțiile cu complement intern sînt deseori supuse variației diacronice, această lucrare prezintă o analiză a istoriei schimbărilor diacronice în construcțiile cu complement intern în două limbi neînrudite tipologic. Vom demonstra că, deși din stadiul actual al limbilor română și maghiară lipsește construcția (aspectuală) canonică cu complement intern ilustrată în to sleep a sound sleep ‘a dormi un somn profund’, această structură există în ambele limbi dar fie într-un stadiu mai vechi al limbii (cazul românei), fie în stadiul actual al limbii, ca rezultat al unei creșteri vizibile spre perioada modernă, dar complementul intern este exprimat printr-un pseudo-obiect (cazul maghiarei). Prin urmare, schimbarea diacronică în aceste construcții ale acestor limbi se produce în două direcții diferite.