„Războiul îi priveşte pe bărbaţi.” Iliada lui Homer – Troienele lui Euripide – Lysistrata lui Aristofan

După ce urmăreşte de pe zidul cetăţii ultimele evoluţii ale asedierii Troiei de către ahei, Andromaha, profund tulburată, îşi întâlneşte soţul la Poarta Schee. Impresionat de zbuciumul ei, Hector îi spune că „războiul îi priveşte pe bărbaţi” (πόλεμος δ' ἄνδρεσσι μελήσει, Iliada, VI, 492). Această afirmaţie este înţeleasă de obicei ca un reproş (destul de blând) menit să o pună pe soaţa neascultătoare la locul ei (în casă, „la războiul [de ţesut] şi la furcă”), întrucât femeile nu au a se amesteca în chestiuni militare. Dar ce îi spune în realitate Hector acum (bărbaţii merită să li se acorde încredere că îşi vor face datoria, că îşi vor apăra din răsputeri famili- ile şi ţinutul) devine limpede abia în contextul întregii lor interacţiuni din Cartea VI. Cu toate acestea, în ce priveşte scena respectivă, receptarea lui Homer (în vremuri mai vechi sau mai noi) a oscilat între a aproba şi a dezavua legătura „evidentă” între război şi bărbaţi, care ar implica o „automată” desconsiderare/excludere a femeilor ca fiind „entităţi nesem- nificative”, ba chiar o „bătaie de cap”. Figurat vorbind, Euripide şi Aristo- fan intră şi ei în această dispută, fiecare cu punctul său de vedere şi cu propriile sale soluţii teatrale. Troienele şi Lysistrata apar astfel ca două abordări foarte diferite ale aceluiaşi subiect: războiul, bărbaţii şi femeile.