Ipostaze ale frontului în dramaturgia lui Ion Băieşu

Articolul de faţă îşi propune să demonstreze că dramaturgia lui Ion Băieşu depăşeşte graniţele timpului său, fiind expresia unui teatru modern. Intenţionez să aduc în prim-plan imagini ale războiului, în câteva dintre textele autorului, acestea căpătând varii forme: de la conflictul domestic generat de o mistificare voită până la confruntarea atroce de lângă zidurile unei cetăţi medievale. Autorul nu face decât să folosească pretextul războiului pentru a oglindi drama unor inşi însinguraţi, vinovaţi de re- semnare. În al doilea rând, drama războiului, proiectată în interioritatea acestora, conturează, în rama comicului, o profundă tragedie, care îşi găseşte inspiraţia în literatura frontului, de exemplu cea a lui Curzio Malaparte. Analiza va evidenţia conexiunile dintre atmosfera frontului şi trăirile soldatului, care, în textele ambilor autori, afirmă încă o dată tragedia războiului. Pe ambele fronturi lupta este dramatică, iar emoţiile au un sin- gur punct comun, iminenţa morţii, reflectată prin ironie, satiră amară şi pură luciditate. Aşadar, acest articol va demonstra, că pe lângă receptarea sa în cronicile vremii sau în istorii ale literaturii, Ion Băieşu îşi afirmă reala sa valoare ca autor, prin sondarea unei tematici diferite, menite să redea forţa dramaturgului de a contura psihologia umanului, printr-o întâlnire fericită şi inspirată cu literatura războiului.