În război pântecele femeii este o groapă comună. Tema violului la Matei Vişniec şi Miruna Vlada

În lucrarea de faţă ne propunem să investigăm tema agresiunilor sexu- ale din timpul războaielor interetnice şi interconfesionale din spaţiul ex- iugoslav prezente în piesa lui Matei Vişniec Despre sexul femeii – câmp de luptă în războiul din Bosnia şi în volumul de poeme Bosnia. Partaj de Miruna Vlada. Reprezentările războiului în literatură s-au schimbat de-a lungul epocilor culturale şi istorice. Dacă în eposul antic şi medieval figura sol- datului este glorificată şi eroizată, în literatura postbelică sunt problema- tizate etica războiului, mecanizarea crimei şi stresul post-traumatic. Remarcăm coexistenţa în literatura post-război a temelor care denunţă violenţa şi cruzimea flagelului asupra fiinţei umane, dar şi apariţia naraţiunilor despre abuz, maternitate forţată şi migraţia refugiaţilor. Li- teratura post-război documentează şi arhivează naraţiunile plurale, alter- native ale istoriei oficiale, dând vizibilitate şi voce victimelor experienţelor traumatice din timpul conflictelor militare. Dacă Matei Vişniec demască folosirea violului ca tactică militară în conflictele din Balcanii de Vest, Miruna Vlada radiografiază condiţia vulnerabilă a femeii pe front. Corpul femeii ca metaforă a gropilor comune este o imagine percutantă cu semnificaţii plurale în textele celor doi autori.