Ficțiunea calului troian. Semnificațiile politice ale mitului căderii Troiei

În articolul de faţă ne propunem să investigăm semnificaţiile politice ale mitului calului troian în romanul Monstrul lui Ismail Kadare. Calul troian reprezintă în imaginarul european un arhetip al ispitei şi tentaţiei care seduce şi ucide. Simbol al darului otrăvit, calul de lemn oferit troienilor de către greci este o metaforă a ademenirii înşelătoare care bântuie imaginarul uman. Artefact cu funcţii plurale, calul troian se înscrie în lista obiectelor magice din mitologie şi literatură (pantofii lui Dorothy, casa de turtă dulce, mărul otrăvit al Albei-ca-Zăpada) care aparţin patrimoniului (i)material al imaginarului. Construit la graniţa dintre literatură şi istorie, celebrul cal de lemn în care au stat ascunşi generalii ahei pentru a-i (sur)prinde în ambuscadă pe troieni este deconspirat de istorici drept o ficţiune, un concept abstract care desemnează tehnici neconvenţionale de asediu şi de război. În romanul lui Kadare, „monstrul” care (supra)veghează Tirana totalitară primeşte în mintea personajelor semnificaţiile calului troian. Furgonetă abandonată sau cal de lemn, construcţia ilegală de la periferia oraşului este o metaforă a propagandei politice şi a intoxicării ideologice totalitare care alimentează şi întreţine sentimentul de asediu perpetuu şi de vigilenţă a cetăţenilor captivi regimului. Romancierul albanez deconstruieşte semnificaţiile politice ale mitului darului de război în lumile post-homerice şi postmoderne. În textul lui Kadare, calul nu (mai) intră în oraş deoarece spaimele, uneltirile, suspiciunile, bănuielile pe care le trezeşte în inconştient această construcţie locuiesc deja în minţile personajelor, în visele şi coşmarurile acestora. Calul de lemn e fantoma totalitară care bântuie Europa secolului XX.