The problem of “structural integration”. A case study of the 9th‒10th century burials (Graves 49 and 50) at Hortobágy – Árkus

Scopul studiului este acela de a dezbate aspectele teoretice ale problemei discontinuității și continuității între două epoci, care în literatura de specialitate sunt cunoscute sub denumirile de epoca avară târzie și epoca cuceririi maghiare. În acest scop, în lucrarea de față se dorește aplicarea unui model sociologic pentru a înlesni înțelegerea apariției noii structuri de putere la sfârșitul secolului al IX-lea. Mormintele fac parte dintr-un sit funerar care leagă perioada avară târzie și perioada de cucerire maghiară și este un exemplu unic de acest fel în Bazinul Carpatic. Observațiile arheologice, pe baza analogiilor culturii materiale, susțin datarea celor două morminte la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, acestea din urmă reprezentând probabil faza formativă a structurii puterii maghiare din Bazinul Carpatic. Orientarea, înmormântarea cailor, caracteristicile gropilor de mormânt și pozițiile topografice ale acestora indică faptul că ambele morminte aparțineau spațiului funerar al epocii avare târzii, dar pe de altă parte, anumite elemente ale culturii materiale reflectă un context cultural diferit, care poate fi asociat cu perioada de cucerire maghiară (secolul al X-lea). Pe baza analizei culturii materiale și a practicilor de înmormântare, presupunem că, prin relațiile interpersonale, indivizii din mormintele studiate deveniseră parte din structuri socio-politice apărute în urma migrației maghiare în Bazinul Carpatic, la sfârșitul secolului al IX-lea. Este important de subliniat faptul că populațiile organizate pe sistem de clanuri și-au putut păstra obiceiurile și, de aceea, în loc de „ aculturație”, termen adesea folosit în literatura de specialitate, folosim mai degrabă termenul de „ integrare structurală” – după cum sugerează și acest caz particular. „ Integrarea structurală” este, de asemenea, un fenomen de „ suprapunere”, în urma căruia structurile entității cuceritoare le integrează pe cele ale comunității cucerite (sau ale membrilor săi) într-un mod vertical (de sus în jos). Acest lucru nu influențează imaginea de sine sau structura internă a grupului, ci schimbă doar statutul extern prin schimbarea relației sale cu grupul dominant. Credem că acest model poate fi utilizat și în cazul interpretării mormintelor 49 și 50 de la Hortobágy. Se pare că doar anumite elemente ale înmormântării – în primul rând cele cu o pronunțată semnificație simbolică, care indică starea socială a indivizilor și poziționează indivizii îngropați în cadrul mediului lor social ( ?) – s-au schimbat (și anume, înmormântarea cailor, cultura materială care indică statutul social, metoda de acoperire a morților și plasarea lor în mormânt), în timp ce alte elemente care nu au jucat niciun rol din acest punct de vedere au rămas neschimbate (orientarea N– S a celor decedați și caracteristicile uzuale ale gropilor).