Între (supra)veghere şi vis(are) în teatrul lui Matei Vişniec

În lucrarea de faţă ne propunem să analizăm motivul literar al visului în dramaturgia lui Matei Vişniec. În piesele autorului român, visul este folosit ca strategie dramatică în (de)construcţia universului ficţional, dar şi ca motiv dramatic inserat în text. În prima parte a cercetării, plecând de la volumul de teatru Maşinăria Cehov, analizăm mizele şi mijloacele recuperării lui Cehov de către Vişniec şi urmărim reprezentările ficţionale ale viselor personajelor în Pescăruşul (Cehov) şi în Nina sau Despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi (Vişniec). Dacă în piesa lui Cehov toate personajele visează şi îşi proiectează un destin, în piesa lui Vişniec acestea se confruntă cu deziluziile şi dezamăgirile alegerilor lor. Plasând destinul personajelor cehoviene în preajma Revoluţiei bolşevice, Vişniec construieşte un text despre disoluţie, dispariţie şi deziluzionare. În partea a doua a demersului nostru, investigăm tema visului politic al personajului Meyerhold încarcerat de regimul stalinist din cauza montării piesei Richard al III-lea. Plecând de la biografia marelui regizor rus ucis la comanda lui Stalin în urma unui proces politic, dramaturgul român imaginează un scenariu dramatic în care coşmarul personal se transformă în coşmar politic, istoric. Noutatea perspectivei asupra visului la Matei Vişniec constă în faptul că dramaturgul român îmbogăţeşte această temă cu semnificaţii politice. Visele personajelor cehoviene sunt supravegheate de istorie şi de moarte. Coşmarul lui Meyerhold este înscenat politic.