Semnificația ca reflex al contactelor lingvistice

Studiul de față se înscrie pe direcția actualizării în lingvistica românească a teoriilor privitoare la interferențele lingvistice (româno-maghiare) manifestate în unele comunități bilingve și a cercetării particularităților lexicale pătrunse în limba română scrisă prin influența graiurilor maghiare vorbite în diferite zone ale țării sau chiar prin traducerea în română a unor texte maghiare. Preocuparea de bază o constituie împrumuturile maghiare lexicale vechi din limba română care sînt discutate din perspectiva schimbărilor petrecute în planul semnificației. Inventarierea sensurilor împrumuturilor maghiare s-a efectuat pe baza unui corpus de texte românești vechi, ținîndu-se cont și de materialul oferit de diverse dicționare cu preocupări (și) etimologice. Așa cum reiese din cele cîteva exemple analizate în cadrul prezentului studiu, sensul lexical este impregnat atît de intelect, cît și de afectivitate. Însă universul emoțional este rareori preluat o dată cu termenul împrumutat. Cel mai des, conținutul afectiv este, la rîndul lui, adaptat conform sensibilității și spiritualității proprii vorbitorilor care împrumută.