Aparenta contrarietate

Există societăți în care mentalitatea individuală și cea socială sînt profund impregnate de religie, care domină ca filozofie de viață ce-și călăuzește supușii de la cele mai mărunte la cele mai importante gînduri și fapte. Acolo, viața laică este reflexia fidelă a ideologiei religioase și se petrece sub imperiul narativelor ei ancestrale și colective. Acolo, prezentul și viitorul celebrează un trecut mistic, reproducîndu-l printr-un efort circular și în condițiile lor. Există societăți în care viața socială interferează nesemnificativ sau deloc cu cea religioasă, religia fiind doar tolerată, nu asimilată ori devoratoare. Acolo, ea nu este ghid ideologic, factor și forță atotcălăuzitoare, ci doar o paradigmă reminiscentă, prezentul și viitorul constituindu-se ca etape ale unei spirale evolutive. O societate căreia religia i se impune ca forță ce tinde să conserve perpetuu starea de fapt, opunîndu-se evoluției de paradigmă, spre a păstra societatea pe linia uniformă a idealului impus, și o societate ce consideră că, de vreme ce realitatea fundamentală este materia supusă legităților interne, ideologia apare, există și devine prin și în chipul ființelor materiale supuse evoluției, peste dezvoltări și avatarii.