Expresii ale unității statului din perspectiva doctrinei clasice a dreptului administrativ

Fundament al statului național, în temeiul art. 4 lin. (1) din Constituția României și art. 10 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, ideea de unitate a poporului precedă și, totodată, orientează în concret, prin norme și proceduri, funcționarea eficientă a autorităților și instituțiilor statului. Pentru a încerca să oferim o cheie de lectură cât mai aproape de doctrina clasică a dreptului administrativ, pentru acțiunile care, în practică, apar, pe de o parte, ca tot atâtea forțe centrifuge, de împiedicare a cooperării între instituțiile statului, iar pe de altă parte, ca forțe centripete pentru coeziunea statului național unitar, teoria instituției generalizată de Maurice Hauriou la începutul secolului XX își găsește rezonanțe contemporane și aruncă o lumină nouă asupra Statului ca instituție corporativă: instituție - persoană, acesta este, în egală măsură, o idee de operă determinată (aceea a administrației și publice) și o idee de operă nedeterminată, de conducere (aceea a guvernului politic). Totodată, fiecare cetățean poartă în el ideea de Stat și este subiectul acestei idei, având riscurile și răspunderea reușitei acestuia.