Consideraţii arheologice / The rupestrian site of Murfatlar- Basarabi, 50 years after its discovery archaeological investigations

Autorii fac o trecere în revistă a rezultatelor cercetărilor arheologice desfăşurate în situl de la Murfatlar-Basarabi, dublată de prezentarea planului general al ansamblului şi de valorificarea unor situaţii şi materiale arheologice rămase inedite. Situl arheologic Murfatlar-Basarabi se află pe malul drept a ceea ce a fost Valea Carasu, acum Canalul Dunăre-Marea Neagră, la 20 km vest de Constanţa, pe versantul nord-vestic al dealului Tibişir. A fost descoperit la 11 iunie 1957, în urma unor lucrări de extindere a zonelor de exploatare a cretei în cariera modernă, lucrări care au dezvăluit deschiderea uşor arcuită a unei bisericuţe ce va fi numită B1. Cercetările arheologice desfăşurate în perioada 1957-1962, prin eforturile reunite ale Institutului de Arheologie din Bucureşti (astăzi Institutul de Arheologie „ Vasile Pârvan”), reprezentat de Ion Barnea, în calitate de responsabil de şantier, şi ale Direcţiei (astăzi Institutul Naţional al) Monumentelor Istorice, prin intermediul arhitecţilor Virgil şi Liana Bilciurescu, au dus la identificarea unui ansamblu de monumente conţinând exploatări de carieră, bisericuţe şi chilii, locuinţe şi morminte. În 1960, din cauza vizibilului proces de erodare a cretei, au demarat acţiuni de conservare, materializate în consolidarea şi restaurarea monumentului prin anastiloză la adăpostul unei construcţii de protecţie parţiale. Prin caracteristicile arhitectonice, prin varietatea abundentei decoraţii incizate, prin prezenţa a numeroase inscripţii, ale căror conţinut şi interpretare continuă să suscite controverse, monumentul s-a constituit într-un exemplu aparte de descoperire, cu probleme particulare de investigare, înregistrare, interpretare, conservare şi punere în valoare.