Coming out of the shadows? Housing conditions of irregular migrant workers in Spanish agricultural enclaves

The development of industrial agriculture in Spain has been accompanied, in recent decades, by an itinerant, recurrent and temporary mobility of immigrant workers between different productive enclaves. Although this group presents a wide internal diversity, an important segment of it is made up of workers in an irregular situation who participate in the seasonal circuit and who reside temporarily in some of these intensive production geographies. Their employment in conditions of informality makes them highly susceptible to extreme forms of labour exploitation, and to widespread difficulties in gaining access to a non-precarious legal status, which has turned their lives into an overlapping succession of chronic forms of social and labour exclusion. Additionally, the lack of political will, along with institutional and social racism has condemned many of these migrants to extreme forms of housing exclusion that has led them to reside in abandoned buildings, and spatially segregated informal settlements. In this article, we focus on this housing dimension, analysing the intersections between having an irregular status, performing agricultural work, and experiencing a subaltern spatial – residential situation. However, far from aiming to reproduce a passive vision of this issue, we analyse how migrants themselves have tried to respond to this situation. Recently, they have channelled a mobilization around the right to live in dignified conditions that has integrated demands for regularization, demands articulated around labour rights, and demands for the right to decent housing in the enclaves where they reside, thus contesting a deeply rooted policy of indifference that extends to the host societies. Keywords: immigrant workers; agriculture; housing; irregularity; activism; quality of life; Spain. ●●●●●● Dezvoltarea agriculturii industriale în Spania a fost însoțită, în deceniile recente, de o mobilitate itinerantă, recurentă și temporară a lucrătorilor imigranți între diferite enclave de producție. Deși grupul de lucrători implicați în acest tip de mobilitate prezintă o largă diversitate internă, un important segment al său este compus din lucrători în situație nereglementată care participă la circuitul sezonier și care locuiesc temporar în unele dintre aceste spații geografice de producție intensivă. Angajarea lor în condiții informale îi expune într-o mare măsură la forme extreme de exploatare prin muncă și la dificultăți numeroase în a accede la un status legal non-precar, transformându-le viața într-o succesiune de forme cronice de excluziune socială și legată de piața muncii. Mai mult decât atât, lipsa voinței politice, împreună cu rasismul instituțional și social, îi condamnă pe mulți dintre acești migranți la forme extreme de excluziune locativă care duce la locuire în clădiri abandonate și în așezări informale, segregate spațial. În acest articol, ne concentrăm asupra locuirii, analizând intersecțiile între a avea un status nereglementat, a lucra în agricultură și a experimenta un tip de locuire subaltern/particular. Totuși, departe de a intenționa reproducerea unei viziuni pasive asupra subiectului, analizăm modalitatea în care migranții înșiși încearcă să răspundă situației. Recent, acești migranți s-au mobilizat în jurul dreptului de a trăi în condiții demne, integrând în demersul lor solicitări pentru regularizare, cereri articulate în jurul drepturilor legate de muncă și locuire decentă în enclavele unde trăiesc, contestând astfel politica, adânc înrădăcinată, de indiferență care se extinde la nivelul societăților de destinație. Cuvinte-cheie: lucrători imigranți; agricultură; locuire; nereglementare; activism; calitatea vieții; Spania.