Datele cu caracter personal: res digitalis în sfera actelor încheiate inter vivos și a actelor mortis causa

Această prezentare își propune să exploreze echilibrul complex dintre valorificarea potențialului AI pentru progresul societății și abordarea implicațiilor etice ale utilizării datelor. În zilele noastre, datele sunt adunate și se stochează informații despre utilizatori, procedeu care trebuie să respecte un set de legi foarte specifice. Acest lucru dă putere cercetătorilor din domeniul AI să-și antreneze modelele fără a le alimenta cu date decriptate de utilizator. Dar cine decide cum să folosească datele? În prezent, majoritatea companiilor care colectează informații de la clienții lor trebuie să urmeze un set de directive ale Comisiei UE. Prin urmare, evoluția inteligenței artificiale nu ar însemna invadarea intimității personale. În această lucrare sperăm să creștem necesitatea tratării datelor ca obiect legal căruia i se vor aplica reguli reinterpretate, conform fluxului de dezvoltare a AI. Ne vom concentra mai mult asupra conținutului datelor și asupra momentului în care datele ar putea fi stocate și transferate ca urmare a creșterii valorii lor (valoare economică). Datele sunt un activ care poate fi tranzacționat. De asemenea, datele pot ajuta la crearea unei personalități a utilizatorilor (de aceea valoarea datelor poate crește).O altă întrebare la care vom încerca să răspundem se referă la conceptul de „moștenire digitală” și datele post-mortem. După ce o persoană moare, ce se va întâmpla cu forma sa digitală, cum ar fi banii digitali (bitcoin sau active câștigate într-un joc), cu contul de Facebook, contul Google etc.? Datele personale ale omului vor crea oameni artificiali care vor supraviețui morții naturale?