Prezenţa bazei apelative de substrat în repertoriul onomastic al Recensămintelor populaţiei Moldovei din anii 1772-1773 şi 1774

În comunicarea de faţă ne-am propus să urmărim transferul în onomastică al cuvintelor autohtone din limba română notate în registrele Recensămintelor populaţiei Moldovei din anii 1772-1773 şi 1774. Cercetările au arătat că în sursa dată au fost înregistrate antroponime formate doar de la 35 dintre apelativele de origine autohtonă (baci, balaur, balegă, baltă, bâlc, bâr, brad, brânză, buză, cioară, cioc, ciut, copac, cursă, fărâmă, fluier, gata, ghimpe, groapă, grumaz, leurdă, mare, măgar, mărar, mânz, moş, murg, pârâu, pupăză, raţă, strungă, ţap, ţeapă, urdă, vatră). Acestea şi derivatele lor apar ca bază apelativă la prenume, supranume/ porecle, patronime/ nume de familie. Repartiţia lor geografică diferă de la ţinut la ţinut. La est de Prut numărul lor este mai mic decât în restul Moldovei istorice. Unele dintre ele nu apar ca bază apelativă în acest spaţiu de răspândire a limbii române.