Scenariul ca specie literara

Teoreticieni de film, scriitori sau profesionisti activi in lumea filmului au scris despre posibilitatea de a privi scenariul ca forma literara. George Garrett, poet si romancier, noteaza in introducerea unui volum de scenarii: „Aceasta remarcabila colectie de scenarii ar putea foarte bine sa reprezinte o veritabila manifestare a literaturii secolului 20”. Scriitorul Sam Thomas considera ca este important sa „recunoastem si sa admitem ca scenariul pentru film, in cele mai reusite forme ale sale, poate si ar trebui sa fie considerat literatura in aceeasi masura ca un roman sau o piesa de teatru de mare insemnatate”. Regizorul rus Andrey Tarkovsky afirma exact contrariul: „Nu privesc scenariul ca pe un gen literar. Intr‑adevar, cu cat un scenariu este mai cinematografic, cu atat mai putin poate pretinde un statut literar de sine statator, in maniera in care o piesa de teatru o poate face atat de des. Si noi stim ca in practica niciun scenariu nu a fost vreodata la nivelul literaturii”. Paul Schrader, scenarist la „Raging Bull” si „Taxi Driver”, celebrele filme regizate de Martin Scorsese, a insistat spunand ca „eu nu sunt un scriitor. Sunt scenarist, adica jumatate de regizor”. Iar regizorul suedez Ingmar Bergman admitea ca „Filmul nu are nicio legatura cu literatura”. In 1984, Gary Davis, teoretician de film, citat de Stevan Maras, scrie: „desi anumite sectii de critica si de literatura engleza incep sa studieze filmul dintr‑o perspectiva literara, nimeni nu prea stie ce sa faca cu scenariul”.