Consideraţii clinico-epidemiologice în legătură cu ulcerul primar la copil – studiu retrospectiv pe 5 ani

Ulcerul peptic primar se menţine frecvent la copiii din ţările în curs de dezvoltare cu o incidenţă crescută a infecţiei cu H. pylori. Autorii au efectuat un studiu retrospectiv pe 84 de copii internaţi în Clinica V-a Pediatrie Gastroenterologie cu diagnosticul de boală ulceroasă între anii 2007-2023. Criteriile de includere în studiu au fost simptomatologia clinică sugestivă şi endoscopia pozitivă. În lotul studiat au existat 79 de copii cu ulcer primar şi 5 copii cu ulcer secundar. Raportând datele la o populaţie pediatrică de 1.400.000 de copii în nordestul României, incidenţa afecţiunii a fost de 5.64/100.000 iar frecvenţa a fost de 2,58% faţă de totalul de 3.052 de endoscopii digestive superioare efectuate în perioada menţionată. Raportul băieţi: fete a fost de 1.46:1 iar 77,41% dintre pacienţi proveneau din mediul urban. Ulcerele au debutat prin sindrom funcţional digestiv în 70,89% dintre cazuri sau printr-o complicaţie în 29,11% dintre cazuri. Prin endoscopie digestivă superioară au fost identificate 62 de ulcere duodenale (UD) şi 10 ulcere gastrice (UG). La 7 copii debutul prin perforaţie a permis identificarea intraoperatorie a leziunilor. În 70,89% dintre cazuri a fost demonstrată prezenţa cu infecţie cu H. pylori. Factorii favorizanţi pentru această boală au fost: dieta necorespunzătoare (63,16%), fumatul (57,89%), consumul de alcool (15,78%), stresul psihologic (27,27%). Am obţinut o corelaţie semnificativă între numărul mare de membri ai unei familii (r = 0,63%; p = 0,002), statusul socioeconomic scăzut (r = 0,87, p = 0,0003) şi infecţia cu H. pylori. Tratamentul antibacterian a utilizat tripla terapie standard la 73,33% pacienţi, cvadrupla terapie bazată pe bismut la 16,66% copii şi terapia secvenţială în 10% dintre cazuri. Rata globală de eradicare moderată obţinută (66,66%) poate fi considerată o dovadă indirectă a rezistenţei mari la claritromicină la copiii din România.