Medicația endodontică complexă de viitor a patologiei apicale cronice osteo-distructive

Introducere. Periodontitele apicale cronice osteodistructive reprezintă o patologie frecvent întâlnită în practica endodontică, caracterizată prin distrucția progresivă a osului periapical ca urmare a infecției persistente a sistemului endodontic. Organizarea microbiotei sub formă de biofilm polimicrobian tridimensional, prezent în canalele radiculare magistrale, istmuri, anstamoze intrercanalare, canalicule laterale și tubulii dentinari, explică rezistența crescută la tratamentul conventional și persistența inflamației cronice periapicale. Scop. Scopul lucrării a fost evaluarea eficienței medicației endodontice de ultimă generație în managementul periodontitelor apicale cronice osteodistructive, prin analiza rolului decontaminării chimico-mecanice, al activării soluțiilor de irigare și al medicației intracanalare complexe bazată pe interacțiunea preparatelor de hidroxid de calciu și pe viitor a preparatelor care conțin compuși de coordonare pe baza de săruri de cupru(II) (ligand de tip tiosemicarbazone care conține o unitate structurală de paracetamol) asupra controlului infecției și a proceselor de vindecare totală periapicală. Materiale și metode. Studiul observațional descriptiv a inclus pacienți adulți diagnosticați clinic și radiologic cu leziuni osteodistructive periapicale. Protocolul terapeutic a cuprins preparare mecanică reciprocantă, irigare secvențială cu hipoclorit de sodiu în concentrații de 5-10%, activare ultrasonică, utilizarea EDTA 17%, aplicarea medicației intracanalare pe bază de hidroxid de calciu (paleativ) și obturație tridimensională prin tehnici termoplastice moderne, în asociere cu sealeri adecvați. Evoluția a fost monitorizată clinic și radiologic de la 3 luni până la 6-8 ani, cu intervale de 6 luni. Utilizării Nu în ultimul rând generarea ideilor utilizării liganzilor de tip tiosemicarbazone cu proprietățile lor complexe. Rezultate. Majoritatea cazurilor au prezentat dispariția simptomatologiei clinice și reducerea progresivă a radiotransparenței periapicale, cu refacerea trabeculației osoase la controalele tardive. Vindecarea a fost mai rapidă în cazurile tratate prin protocoale complete de irigare activată și prin utilizarea adecvată a medicației intracanalare. Concluzii. Aplicarea unui protocol terapeutic integrat, orientat spre controlul biofilmului endodontic și prevenirea reinfectării, permite obținerea unei vindecări periapicale stabile și predictibile pe termen mediu și lung.