Aspecte privind stabilirea siguranței sau lipsei de siguranță/cedarea la rupere și/sau doborâre prin dezrădăcinare la arbori urbani și forestieri, ca bază teoretică generală. Două studii de caz

În Germania, în domeniul forestier, proprietarul de pădure răspunde pentru siguranța arborilor. După caz, pe lângă proprietar, mai poate răspunde în paralel persoana însărcinată cu gospodărirea pădurii, precum și, în unele cazuri, autoritatea de drumuri publice atunci când aceste drumuri străpung trupul de pădure. Cu privire la gradul de responsabilitate în domeniul forestier se disting trei situații specifice: În incinta trupului compact de pădure = responsabilitate egală cu zero. Trup de pădure străpuns de un drum forestier = responsabilitate redusă (extragerea doar de arbori vizibil extrem de periculoși), în rest legată doar de pericole așa-zise atipice (ex. stive de lemn pe marginea drumului) de-a lungul drumului forestier. Trup de pădure străpuns de un drum public = responsabilitate mărită, care necesită controale repetate ale siguranței arborilor de-a lungul drumului public. Totodată, gradul de responsabilitate în domeniul forestier este unul mai scăzut față de cel urban. Ca atare, de-a lungul timpului, pentru domeniul forestier s-a cristalizat și impus o metodă de control a arborilor mai simplificată față de cea aplicată în domeniul urban și anume cea a controlului negativ, metodă care, de fapt, constă dintr-o selecție și marcare de arbori nesiguri care trebuie extrași. Această metodă a devenit acceptată în Germania de juriștii (judecători, procurori, avocați) preocupați cu astfel de cazuri. De asemenea, în cazul declanșării unui accident cu pagube materiale și/sau umane, accident ajuns în fața tribunalului, acesta solicită o expertiză de specialitate de tip „ex-postum”. Această expertiză trebuie să evalueze dacă arborele declanșator de accident, înaintea producerii acestuia, ar fi fost de considerat ca fiind sigur sau nesigur. Cele două studii de caz prezentate în articol se referă la astfel de situații.